Revista la PLIC – literatură, artă, atitudine

POSTBOX magazine – literature, art & attitude

SA FACEM DIN ARME TRACTOARE, SI REPUBLICII MOLDOVA IESIRE LA MARE – CORABIA lui BUZU

RO


Un fel de scamatorie

Nu am fost niciodată la mare. Fraţii mei au văzut-o, au fost în apă, au simţit nisipul, căldura de acolo, eu nu. Ei au avut această posibilitate deoarece pe atunci, înainte de ´89, era mult mai uşor să faci rost de o plecare la mare, dar eu sunt născut în `90.

Oamenii se tot miră cînd le spun că nu am fost la mare, dau din cap şi nu înţeleg una ca asta, cum nu am simţit relaxarea pe malul mării, adevărata relaxare.
Ei spun că nu ai trăit cine ştie ce mare lucru dacă nu ai fost la mare, orice realizare a vieţii tale e non-sens dacă nu ai realizat acest lucru: să ajungi la mare.

Dar lucrul pe care eu nu-l înţeleg este această nevoie a oamenilor de a ajunge la mare, şi mai ales, nevoia lor ca eu să ajung acolo.
Dar dacă e să fiu franc, nu cred că-mi place marea.
Este nevoie de cîteva lucruri pentru a reuşi să fii pe malul mării: bani, paşaport, viză, abilitatea de a înota şi dorinţa de a merge la mare.
Eu nu am nici unul din aceste lucruri.
Consider toată chestia cu plecarea la mare un fel de scamatorie care mi se poate înscena.

Pur şi simplu nu văd fascinaţia pe care să mi-o provoace suprafaţa asta uriaşă de apă în care toţi vor să-şi cufunde corpul. Poate de asta nici nu-mi place. Poate nu vreau să mă bag în aceeaşi apă împreună cu alte sute de oameni. Nu prea văd motivaţia pentru a colecta bani şi a-mi face paşaport pe care mi-o poate provoca imaginea ca stau într-un loc unde sunt sute de oameni, nu corespunde cu stilul meu – să stau în preajma fiinţei umane. Mai degrabă un loc unde să pot respira mai liber, mai puţine feţe, mai puţine voci, mai puţin miros uman. Şi în plus, am impresia ca oamenii care se scaldă nu cred că s-ar obosi să iasă din apă ca să urineze, care-i sensul, oricum nimeni nu va observa dacă îi dai drumul în apele Mării Negre, spre exemplu.

Alt lucru pe care nu-l pot înţelege este dorinţa de a sta la soare şi a te bronza. Am prins şpilul la multe lucruri, dar pe acesta chiar nu-l pot rezolva. Din aprilie am început să lucrez în cîmp, de atunci am început să-mi bronzez braţele, gîtul şi faţa, munceam în haine cu mîneca scurtă şi tot nu am înţeles plăcerea de a sta la soare aşteptînd să ţi se înnegrească pielea.
Deci, prefer să hoinăresc nopţile prin satul meu, pe lîngă lac, fără a face prea mult efort pentru a îndeplini visul străin mie de a ajunge la adevărata relaxarea, mai bine mă aşez lîngă un copac undeva în întuneric luînd înghiţituri mari din sticla de Kagor, încercînd să uit minciunile lor. Asta ar fi în stilul meu.

Ion Buzu

imagine: Vladimir US

O campanie susținută de Revista la PLIC.
VA URMA😉

No comments yet»

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: