Revista la PLIC – literatură, artă, atitudine

POSTBOX magazine – literature, art & attitude

Tot felul de interferențe

RO
– – – – –

Abia urcaseră paveldanistele în microbus să se întoarcă la casele lor cînd singurul meu vis se transformase în patul mare în care ar fi trebuit să sar adormind din mers. Totuşi voiam să ajung la lansarea numărului 6, cel mai probabil penultimul, al Revistei la plic.

Oricum a durat ceva pînă să reuşesc să pornesc spre Hasdeu împreună cu Sandu. Cînd am ajuns acolo, cei mai mulţi erau de-ai casei şi se putea simţi o tensiune uşoară. Noi nu aveam cum să bănuim că artiştii polonezi Pawel Mendrek şi Leslaw Tetla, care urmau să ne prezinte videoproiecţii cu diferite abordări artistice ale lumii de lîngă noi,  priveau – probabil consternaţi – cum Vladimir şi Dumitru se străduiesc de zor să rezolve mii de probleme – nu neapărat tehnice, cît organizatorice. În acelaşi moment cînd noi am bănuit doar încordarea, dar nu şi motivele iritării, a apărut Diana cu prelungitorul.

După care a urmat un moment aproape vesel. Dudu şi Vladimir se îmbiau reciproc să “deschidă” lansarea, iar eu nu voiam nici cît ei de teamă că grosul atmosferei era provocat de întîrzierea mea şi a lui Sandu. Cînd Dudu s-a prins că Vladimir nu va ceda, a început să îmi ofere – în repetate rînduri – cuvîntul. Eu nu şi nu, Vladimir nu şi nu, Dumitru zîmbea, Hose stătea – ca de obicei – cît mai ascuns şi voit impasibil, undeva în rîndurile din spate.

Cel mai greu se legau de noi tonul solemn şi “oficialismele”. Adică, pînă la urmă, cu excepţia a doi-trei oameni, eram aceeaşi care ne adunăm mereu şi atunci cum să începem? Eu răsfoiam revista şi încercam să-mi fac viaţa mişto recitind revoltele colorate strident ale lui Tara. Am ridicat ochii din foi şi în jurul meu i-am văzut pe toţi străduindu-se pînă la transpiraţie să pară că îi ignoră pe ceilalţi şi că sunt adînciţi în lecturarea revistei cu care îşi acopereau senzaţia de sîcîială. Atunci mi-a venit o idee şi am propus ca fiecare din cei prezenţi să citească la alegere orice vrea din revistă, dar nimic mai mult de un minut. Fiecare să înceapă cînd altcineva sfîrşeşte, fără alte reguli, fără nominalizări. Evident că a început Nina. Pînă nu i-am văzut intraţi în lanţul lecturii şi pe Vladimir şi pe Dumitru, nu m-am relaxat total.

Trei minute mai tîrziu zîmbetele erau mai deschise decît lecturile şi intervenţiile mai mult decît inspirate. S-a construit pe loc un prozopoem în care toţi deveniserăm iniţiatori şi protagonişti în acelaşi timp.

cronologia nu are nici o importanţă aşa e în scenariul filmului / ne-am culcat la patru dimineaţa / am spus într-un final că îmi pare rău /cei de la putere nu sunt niciodata ai noştri / aş vrea să nu pot trage o concluzie / o troacă full de porci grohăitori pe la kolt de stradă / unde neamurile din România sunt aşteptate cu fanfară / este foarte interesantă inserarea unei jucării de pluş care îl reprezintă pe Dostoievski / cred că de sandu se tem şi cei din instambul / moldovenii mai pot fi şi răi / Dumitru Crudu producea deja punctul de ruptură / mii de porumbei graşi rîd acum de noi / dacă o să cadă avionul????

Pentru mai mult de atît faceţi rost de revistă, dar tot sunteţi în pierdere fiindcă noi am văzut şi proiecţia, iar acum putem spune un secret de la unul la altul, doar la ureche, secret pe care nu o să-l aflaţi, aşa cum nu l-am aflat nici noi. Sic!

Moni Stănilă

1 comentariu»

  caraman nina wrote @

La multi ani! Noi realizari si nu mai bine!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: