Revista la PLIC – literatură, artă, atitudine

POSTBOX magazine – literature, art & attitude

Lansarea antologiei TIUK! de proza KLU la Chisinau

–scroll down for english–

RO

Marţi, 1 martie, la ora 19 00
clubul Gin Do & Contrabass (Prohodnoi dvor) , str. Eminescu 72
lansarea volumului Tiuk! – o antologie de proză Klu.

Vor fi prezenţi autorii: Dumitru Crudu, Nicoleta Esinencu, Pavel Păduraru, Iulian Ciocan, Alexandru Vakulovski.

Evenimentul marchează 1 an de existenţă al Revistei La Plic şi 10 ani de Tiuk!

Muzonul este asigurat de Gonzo Deliriumovici (hardcore mix) & Faust (bass turbat).

EN

Tuesday, March the First, 7 pm
Gin Do & Contrabass club (Prohodnoi dvor)
Chisinau, Eminescu street, 72
The launch of TIUK! – an anthology of KLU prose

With the presence of: Dumitru Crudu, Nicoleta Esinencu, Pavel Păduraru, Iulian Ciocan, Alexandru Vakulovski.

The event also marks 1 year of The POSTBOX magazine’s existence and 10 years of Tiuk!

The music is provided by Deliriumovici (hardcore mix) & Faust (bass).

4 comentarii»

[…] 2010Reciclarea sticlelor de plastic la ARThotel / recycling plastic bottles November 21, 2010 PLICLansarea antologiei TIUK! de proza KLU la Chisinau February 24, 2011Oberliht association – presentation for international volunteers (and not only) […]

  gheorghe apetroae wrote @

LEONIDA LARI, GHEORGHE APETROAE – SIBIU

RECVIEM

N-ai fost o oarecare,
fiinţă din eter …
ai fost o stea moldavă
şi-ai strălucit pe cer
comoară de iubire…
azi flacără-n Eden…

Nimicul te re-cheamă
la lumea dinspre ieri,
pe un ocean de umbre,
plutind spre un alt ţărm …

Din capătul puterii,
vin nori , neant şi frig,
ce poartă groaza morţii
în cei ce te-au iubit
şi-n mările de lacrimi
pe cer, la asfinţit …

Durerea despărţirii
şi ultimul sărut
ţi—aducă nemurirea
în somnul tău profund …
O lume dinspre ieri,
te poarte cu durerea
albastrelor cărări …

Neliniştea speranţei
ţi-o ştim şi-acum în trup –
trecut spre groapa rece
deschisă din Cu-vânt
de un vânt ce-ţi duce dorul
de ţară, la al ei pământ!….

De cruci nedespărţiţi,
vom sta să te-mplinim…
În raza stelei tale,
din zodii îţi venim,
să te găsim în cerul
misterelor de-acum
şi-n glasu-ţi de Unire,
celestă în genuni !…

Ca-n sorţii lumii tale,
fiinţă din eter,
Tu, stelă luminoasă,
maternei Basarabii,
să-i străluceşti etern! …

Sibiu, 13 decembrie, 2011

IV. SONATA ASTRELOR

  Reclame wrote @

Cred că e nevoie de mai multe evenimente de acest fel.

  Gheorghe Apetroae Sibiu wrote @

IN MEMORIAM – Literatura şi Mircea Ivănescu

Gheorghe Apetroae Sibiu

Cine nu-şi doreşte fiinţarea în Mircea Ivănescu, in acel templu al verbelor şi al căutării de lumină prometeică, în aletheie, la adâncimea înaltei cunoaşteri iniţiatice, dincolo de comprehensibilul comun şi rugozităţile sediment ale pseudoconştiinţelor claustrate de apocaliptic? Cine nu l-ar urma pentru a transgresa cotidianul insolit al propriului Ego, uneori agresiv, alteori într-o nebănuită recluziune?! Mulţi şi-l doresc magistru, ştiind că vor descoperi în logosul său variile antinomii ale unui univers ontologic pe un traiect spiritual dialectic, care l-a consacrat, alteori doar a recepta, ca audienţi, fervoarea unei lucidităţi spontane cu o conotaţie ironică şi anecdotică, atunci când ei încearcă descifrarea finalităţii metafizice printre tautologii şi locuri comune, cum poetul însuşi se relevă în poemul „celălalt timp e acelaşi …” cu versurile: „ca să iasă la lumină şi ochiul acela ascuns … să ne ţintuiască …:”. Iată, dar, geniul maieutic care reuşeşte transfigurări semantice pe coordonate heideggerine, într-o aritmie şi acromatică a versificaţiei, aşa cum reuşea Arthur Rimbaud în frumosul poem „Ofelia”, ori Saint John Pearce în proza versificată: „Femeie îţi sunt … în tăcerile inimii de bărbat”. El se înalţă „într-o lumină care nu mai e a soarelui, ci a muzicii vorbelor”. În poemul „degeaba ne jucăm de-a viaţa adevărată” (M. Ivănescu, Comentarius perpetuus, pag. 105; 139), într-un discurs metaforic, încărcat de thimonul unui profetism angelic. A reuşi dialogul verbelor cu posesorul premiului literar: „Opera Omnia” este „ca şi cum” te-ai purifica de ingredientele de romantism utopic şi năzui la împlinirea ritualului de botez în suprarealismul simbolist şi expresionist cu o binecuvântare structuralist- futuristă eclatantă, într-un sacerdoţiu integral. Se degajă, din discursul livresc, în spaţiul hermeneutic, un imbold spre construcţia de temple literare pe temelii livreşti, care conferă Edenului poetic al sfârşitului de secol siguranţa perenităţii. Şi aceasta pentru că Mircea Ivănescu, decelând misterul, materialitatea şi tragismul social-politic al vieţii, „în constructio”, uzează de recuzita unei înalte culturi, de geniu şi rafinament în felul ingenuu al rostirii cu-vintelor ne-cuvinte, generând creaţiei o arhitectură barocă, axiologic inegalabilă. Acest fapt este remarcat şi de poetul Ion Mircea atunci când virtual laureat, Mircea Ivănescu ne prezenta într-o şedinţă de cerc literar ciclul de poeme din volumul „Tratat despre neputinţă”, arătând că „poetul Ivănescu deţine secretul unui stil în alteritate virtuală, la care nimeni nu poate ajunge”. Aceasta, sprijinit de o infrastructură literar metafizică iniţiatică, a ajuns la arcul de finalizare al sistemului său literar anabazic, în coordonate spirituale, atingând cotele ubicuului, într-o relevanţă asimptotică a „translaţiei dinspre existenţă spre literatură” (Ion Mircea, Dumitru Chioaru).Totul se derulează în tangajul: realitate-ficţiune şi în interferenţa antinomiilor spaţial-temporale, în infinitatea planurilor metafizice pe via mentis a unei geneze literare copleşită de subtilităţi şi circumscrisă unei modestii „proverbiale” inefabile, în câmpul creaţiilor lui Garcia Lorca, Paul Jean Jouve, Paul Claudel, Paul Valery, Stephane Mallarme ori Baudelaire. Geniu din spiritul lor, Mircea Ivănescu ignoră esteticul şi platitudinea oniricului, formalismul armoniilor pentru a încerca propulsia altei lumini prin vitraliile noilor temple literare, având şansa unică de a pătrunde cu ea în panteonul marilor literaţi imediat după Lucian Blaga şi Ion Barbu, odată cu Nichita Stănescu, desigur,în faţa lui Leonid Dimov, Grigore Hagiu ori Cezar Baltag şi mult înaintea poeţilor Petre Stoica, Anatod Baconsky, Matei Călinescu, Modest Moraru, Alexandru George, precum şi celui care avea să încheie plutonul său, Mircea Cărtărescu, învăluind, cu rostirea-i simbolistică, oceanul de linişte al furtunilor homerice pentru o primenire a versului într-o retorică arhetipală şi în reveriile uraniene ale lirismului orfic.
Gheorghe Apetroae- Sibiu, Despre Mircea Ivănescu „Radical”, Sibiu, nr. 1212, anul 1994


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: